Cu ele desenai aleile subterane,
Privirile diafane ale copiilor, plânsetul pruncilor
Sorbind din lacrimile icoanelor făcătoare de minuni
Furate şi strânse la piept, haine noi
Pentru o altă viață, visată cândva de bătrânii uitați.
Aşa tulburați cum sunt, atingeți ochii!
În ei strângeai răsărit şi apus,
Umbre şi curcubeie, rouă şi culori de flori
Ce-şi închideau sub pleoapele tale petalele obosite.
Ruginite cădeau frunzele toamna pe ochii tăi,
Plată pentru chemarea primăverii, la vama anotimpurilor.
Dezleagă-ți părul şi lasă-l să cadă peste noapte,
Peste buzele mele uscate, vlăguite
Pecetluite să nu rostească taina iubirii,
A nemuririi dorului zidit în pântec de fecioară
Sculptată pe Porțile Cerului
Ferecate cu lanțuri de tăcere şi uitare.
Priveşte-ți brațele, ochii şi părul despletit!
Sunt darurile Cerului pentru trezirea oraşului!
Rămâi pe aleea cu porți înmugurite şi ferestre sparte
Şi priveşte-mă de departe cum mă risipesc şi dispar
Şi discret reapar lângă buzele tale,
Porți de mister, de tăceri şi mirare.
 |
| extraordinaryintelligence.com |
Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu