Ziua
în care l-am cunoscut pe Motanul Ioachim a fost pentru mine un prilej de a mă
întoarce la copilărie, pentru că nu cred să existe cineva ajuns la maturitate
care să nu-și fi hrănit măcar o dată sufletul cu o amintire petrecută în anii
atât de limpezi și fără griji, plini de naivitate și candoare cum sunt cei ai
fragedei copilării.
 |
| montaj copertă: pictor Mihai Cătrună |
Eu,
comparativ cu alții, cred că am avut un mare avantaj. Fiecare vacanță școlară
mi-am petrecut-o la casa bunicilor mei. Aici, ca-ntr-o magie bine făcută,
mirosul de cozonac parcă ne anunța că este zi de sărbătoare. Dar nu erau decât
mâinile harnice ale bunicii și ochii ei umezi de bucurie care priveau cum
așteptam nerăbdător dând târcoale cuptorului încins. Tot aici am simțit
libertatea de a fugi printre rândurile viei pline cu struguri sau cățăratul în
înaltul copacului care îmi ascundea cea mai coaptă pară. Citindu-i poeziile
Mihaelei Oancea mi-am amintit de pisica vecinului, una mică și blândă, cafenie
și parcă mereu cu ochii veseli, dornici de joacă. Parcă știa că, dincolo de
gardul grădinii ei se află un băiețel care vrea s-o vadă rostogolindu-se pe
lângă mingea de cauciuc, mică și dezumflată, un băiețel care vrea s-o mângâie
și să-i asculte toarcerea, acel sfârâit care îți dă de înțeles că se simte
liniștită și în siguranță.
 |
| ilustrație de Dana Lungu |
Așa
este și personajul acestei cărți, Ioachim. Mereu vesel, pus pe glume, harnic,
curios, isteț și curajos. Indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul său,
motanul nostru este mereu prezent și implicat ajutând pe oricine la nevoie: „Îi iubește pe copii,/ Chiar le face
bucurii,(...) Peste tot e rânduială,/ Nu-i treabă de mântuială!/ Ioachim e
chibzuit,/ Ceva învățând de mic:/ Ce face-omul gospodar-/ Vara sanie, iarna
car!” În toate poeziile, Ioachim este prietenul tuturora, mereu cu zâmbetul
pe buze și dornic să facă numai fapte bune. Pentru toți cei din jurul lui, el
este un bun exemplu și un real sprijin. Cu modul prin care poeta Mihaela Oancea
ni-l prezintă pe acest deosebit motan, am certitudinea că acesta va deveni
foarte repede un bun reper demn de urmat în rândul copiilor care îl vor
cunoaște: „Ghiduș este și spontan,/
Priceput ca gospodar,/ Bun pescar și bucătar,/ N-are cusur, așadar!”
 |
| ilustrație de Dana Lungu |
După volumul de poezie „Armonia
Contrariilor”, poeta Mihaela Oancea a avut capacitatea, forța și curajul de a
schimba registrul poetic. A reușit total să treacă de la poezia cerebrală care
o definește întru totul la poezia jocului. La fel de natural, poeta jonglează
cu ideile îmbrăcându-le adecvat devenind astfel specifice prichindeilor: „Buni, iată lin cânta,/ Un frumos ștergar
țesea/ Pentru-a-l pune peste pâine/ Să nu prindă crustă mâine,/ Din cuptor când
o va scoate/ Și la treburi se va-abate./ Bine că pe Ioachim/ La căldură noi îl
știm,/ Printre gheme ațipit,/ Zâmbitor și fericit.”
Cum vă spuneam, m-am bucurat mult
când l-am cunoscut pe Motanul Ioachim. Mi-am dat seama – încă din perioada când
am fost provocat să scriu povești pentru copii – că, indiferent de anii pe care
îi strângem și îi tragem după noi fără a simți clipa care ne oferă zâmbetul, cu
toții avem nevoie de vise, de joc. Fiecare are un copil în suflet care trebuie
hrănit, încurajat și, uneori lăsat să se arate tuturora, demonstrând că există,
pentru a nu deveni niște pietrificați ai societății, dar mai ales în ochii
copiilor și ai nepoților noștri.
A fost o reală plăcere să mai
trezesc o dată copilul din mine și să-l fac să vibreze din nou la întâmplările
și peripețiile copilăriei de mult trecute. Acesta este farmecul poeziilor și al
poveștilor bine scrise, un antidot la neuitarea copilăriei și o chemare a
dorului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu