În
ultimii zece ani am avut doar trei vise:
Chemarea,
Suspinul și Regăsirea,
descătușate, dezlănțuite
Venite
să doară, promise de Cel Ce Veghează...
Și zorii se
întristează în lipsa creației.
Toate
trei într-o singură noapte
Trei
șoapte apăsate, poruncitoare
Într-o
săptămână care mulțumea timpului
Pentru
nerăbdarea cu care-și scutură
clipele
De
pe aripele obosite de așteptarea creației.
Chemarea
Poruncind
luminii să se joace-ntre stele
Alături
de ele să șteargă lacrima ce corodează lumi
Furtuni
să-mblânzească în părul celei pe care o aștept...
Pe
piept nu mai este loc de temeri și regrete.
![]() |
georgecouros.ca |
Suspinul
Al
doilea vis se naște și îmi oferă taina și
febra
Tenebra
ce amorțește
priviri și zidește pasul,
Glasul
ei în palme reci se sparge
Și-ncet se
retrage fărâmițat, sugrumat și înecat
Sub
mări, sub uitări, în acorduri de pierdute cântări.
Regăsirea
Și un dor
nestins, necuprins începe să doară
Pe
piept vor să reapară iluzii și cântece,
Fluturi,
descântece, zboruri și îngeri
Sub
pleoape tot sângeri. Acum doar privesc
Cum
heruvimi se trezesc și părăsesc pustia.
E
ea, poezia, privirea trează a Celui Care Veghează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu