Repetând rolul uitării

Când m-am trezit,
Pentru prima dată am simțit
Înjunghierea celei mai vii amintiri
În care îngerilor mei
Le crăpaseră pielea de lut
Pentru a-și elibera aripile
Desenate cu lacrimile
Unei copilării, parcă evadată
Dintr-un timp suspendat
Între două lumi
Care nu m-au dorit niciodată.
De atunci, în fiecare dimineață
Urc pe scenă și repetând rolul uitării,
Declam cu încredere
Ca-ntr-o incantație urbană
A fost odată ca niciodată...

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

Dilemă

dedicat poetului și pictorului Gheorghe A. Stroia

Vertebrele acestea
Dislocate de timp și tăcere
Îmi spun că sunt conștiințe
Care nu se vor mai ridica
Niciodată!
Privindu-ți tabloul,
Pictat în culorile durerii,
Decupat din memoriile
Actorilor invizibili, rătăciți
În amintirile oamenilor,
Te întreb, ca-ntr-un interviu
Despre urme și umbre:
Cine se poate salva
De pe corabia ta,
Ascunsă în cele mai adânci
Și mai tulburi răni ale lumii?

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"Regizorale"

pictură semnată Gheorghe A. Stroia

Glasul literaturii vrâncene

Mulțumiri din suflet doamnei prof. Tatiana Valea (director al Bibliotecii Municipale Adjud) pentru inițierea acestei manifestări culturale, dar și pentru invitația de a face și eu parte din acest deosebit proiect "Glasul literaturii vrâncene".

Stăm acasă, citim împreună!

Spre orașul de sticlă

Pentru aceste necunoscute nopți -
Copii ai liniștii răpiți de prin altare -
Am închiriat un autobuz,
Să fugim
Doar eu și amintirile mele cu lumea
Să ne ducă la marginea
Singurului oraș de sticlă
În care nu-ți poți ascunde păcatul,
Dorința sau prezența exanguă.
Aici, totul este la vedere:
Și răni neîncopciate, și zâmbete-n icoane.
Haideți cu mine!
Până la urmă trebuie să învățăm
Să ascultăm
Ce ne spune glasul nisipului din clepsidre!

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

carredartistes.com