Confesiune

Încă de la început,

când din aglomerația de liniști

s-au născut întrebările cu și despre pași

am intuit o oarecare frumusețe a drumului

fără indicatoare sau gps

sau măcar sfaturi din cel mai banal

ghid despre viață, om și lume.

Mi-au fost de ajuns

harta marilor eșecuri 

ascunsă în ultimele lacrimi 

ale tatălui A

și ecoul întrebării "De ce mie?"

devenită pecete pe toate diminețile

peste care se așezau neputințele,

păsări oarbe într-un labirint al tăcerilor.

A rămas mama, 

autoarea manualului universal

despre sacrificiu,

iubita M, leagănul inimii, al emoțiilor,

certitudinea și echilibrul 

într-o singură îmbrățișare

și privirea-poem a copilului T, 

neatinsă de stridentul lumii.

Pe scena timpului

ne ajutăm unul pe celălalt să înțelegem 

cum pot fi îmblânzite minutele

în clepsidra care numără

trădările, îmbrățișările, rănile

și eliberează uitarea.

Gabriel Dragnea

din volumul în lucru

"După această virgulă"

Confesion de Tess Azalea

Trenul nostru

lui Emil Botta

Trenul nostru 
Nu se va opri niciodată.
Va merge dincolo de
Bâlciul Deșertăciunilor,
în paralel cu Styxul,
tot mai aproape
de orizontul cailor exilați
în anotimpul melancoliilor
trăite de cerșetori și poeți.
Trenul nostru
nu se va opri niciodată.
Tropăind pe șinele
ca două destine gemene
nu ne lasă secunda
ultimei îmbrățișări
sub Raiul în așteptare.
Îl salutăm din mers pe Don Quijote
și râdem în fața vântului
neputincios să miște nicio moară.
La nr. 52 nu mai stă nimeni.
Pe măsuța-martoră
a tăcerilor cusute 
la reverul poemelor tale,
un telefon încă sună.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

The train - Simone Butturini

Netrăite de nimeni

Pe strada ca o arteră spre inimi,
Mă alătur călăreților cu pacea
Sculptată pe lănci
În singura noapte când se repetă
Scena căderii în primul păcat,
În numele unei libertăți
Netrăite de nimeni,
Niciodată.

Trupul meu, o epavă izgonită din Rai
Ruginind sub ploile orașului orb
Cere o arestare definitivă
Pentru ilegalul zbor din visul nocturn
Când aripile lor coborâte în bernă
Tremurau la comemorarea
Păsării Albastre a Fericirii
Netrăite de nimeni,
Niciodată.

Pe strada ca o arteră spre inimi,
Trupul meu, o epavă izgonită din Rai
Mimează existența unicului
Arbore de jad și singurătatea lui
În mijlocul mării.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

wallpapercave.com

Un alt înger de rumeguș

Spre strada cu becurile adeseori furate
Adun în drumul spre casă
Tăcerile abandonate în stațiile de autobuz.
Ca într-un quasi barter care mă avantajează
Pe banca rece a călătorului febril
Lipesc un emoticon zâmbind și cu ochii spre cer.
Poate învățăm să ne desenăm zilele altfel.
Trec pe lângă treptele intrării în biserica din cartier…
Peste o duzină de chiștoace de țigară, 
Poate semn al nerăbdării,
Al emoțiilor întâlnirii cu Dumnezeu.
Iar eu, tot merg spre strada cu becurile adeseori furate.
Undeva, într-un apartament din apropiere
Un plâns funebru acoperă o manea redată în buclă
Și tot ce-mi doresc este puțină lumină.
Un alt înger de rumeguș devine torță
Pentru cel dus și pentru mine.
Acasă, ca într-un exercițiu de contabilitate primara
Liniștit, îmi voi număra îngerii.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

i.colnect.net

Vom pleca toți

Vom pleca toți
Fără a putea privi peste umăr,
Simurghul întors din poveste,
Scaunul în care vor lovi valurile
În absența poetului,
O cafea în care nu mai vede nimeni
Umbrele albind
Așteptând măcar un visător,
Să-l îndepărteze de Grădina Hesperidelor.
Pe singurul clopot din oraș
Au rămas câteva cucuvele
Păzind amintirile
Celor pomeniți cândva
La lumina lumânărilor
La ultima întâlnire cu Poezia.
Vom pleca toți
Fără a putea privi peste umăr
Dacă mai deschide cineva
O carte de Bukowski.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

wallpaperflare.com

Știre pe scurt

Porumbeii păcii
Au fost îngropați
Cu onoruri militare.
Totul s-a desfășurat discret
În prezența lui Dumnezeu,
La marginea lumii.
În semn de omagiu
Stelele au rămas aprinse
Pe cealaltă parte a cerului
Unde îngerii împart înlăcrimaților
Noi haine ale răbdării.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

tuisnider.com

Cu gândul la un nou poem...

 
Nu vă parcați iluziile
Pe dreapta mea sufocată,
Lipsită de reacție în fața celor
Care scandează pro tăcere.
Gândiți-vă că sunt un om singur
Designer de ecou printre cuvinte.
Dintr-o boxă veche, Chopin
Își reia o nocturnă în plină zi.

Nu! Nu îmi lăsati dezamăgirile
Din privirile voastre casante
Pe stânga mea încruntată,
Obosită de atâta îngenunchere
În fața culorilor înrămate.
Eu încă citesc versuri
În fața unor statui - poeți rătăciți -
Mari necunoscuți din parcul
Cu tăceri și oameni-umbre.
Cu gândul la un nou poem
Aștept ziua despietrificării lumii.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

timesofmalta.com

Am învățat să râd

Dincolo de perdea
Ascundeam rătăcirile
Celor care mi se confesau,
Colecționam tablouri
Cu plânsul lumii.
Am strâns de pe jos
Cartușele ultimelor execuții
Ai visătorilor revoluționari, 
Colecționari de secunde 
Trăite intens și discret.
Despre geometria lacrimilor
Și legea pasului liber,
Nu mai vorbește nimeni.
La radio se propagă mirarea
Filosofând facil
Despre statui livide
Și îngeri asimptomatici.

Astăzi
Clovnul dimineților tulburi
M-a învățat să râd.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

Heriberto Quesnel - Clown

Îmi place noaptea 2

Îmi place noaptea
Când poeții
Coboară din almanahuri
Mărșăluind prin sufragerie
Citind din propriile volume
Pe fondul sonor al lui Schnittke.
Pune iarba asta iute
În foițele rupte
Din colecția de România liberă
A lui taică-tu
Apoi să călcăm doar pe stele
Pași pe dale de lumină.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

mymodernmet.com

Îmi place noaptea

Cât am fumat Assos-ul 
Cu gust de igrasie
După ploaia de ieri
Luna s-a așezat discret
În palmele statuii din bronz
A lui Jean Valjean.

Îmi place noaptea
Când mă rătăcesc
De propriile umbre.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

Edward Hopper - Night Shadows, 1921

Îmi plac amănuntele

Îmi plac amănuntele. 
Ele fac diferența 
dintre o mișcare oarecare 
pe un trotuar prăfuit
și grația unei balerine 
într-un spectacol stradal, 
dintre culoarea unei firme luminoase 
și nuanța unui cer la apusul unui soare exilat, 
dintre o privire atentă 
la actorul cu replica-i șoptită 
la căderea în admirație, 
anesteziat de ochii ei rătăciți
în stația de autobuz,
de părul ca un voal de întuneric.
Știu cum arată chipul ei 
în plină revoluție a sentimentelor.
Pus să aleg între îmbrățișarea nocturnă
ca un arest preventiv
într-o cameră de hotel
și evadarea înapoi
spre lumea convențională
caut doar asemănări între cazul meu
și Sindromul Stockholm.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

The Hug - Salvatore Spucches

Life goes on

Eu nu știu unde mă aflu pe harta aceasta
cu programări de salturi și ofensive
în numele libertății.
Trebuie doar să păzesc această fotografie
cu iluzii rătăcite în câmpul cu maci.
Copiii l-au înțeles întotdeauna pe Don Quijote
și, în jocul lor sincer au învins 
cu tigrii de hârtie
pe tabla de șah a copilăriei.
Eu încă mă mai dezbrac în altar
de arme, de furii, invidii și clocot
desenând zilnic în pronaos 
oameni cu aripi și copii-crisalidă.
Cei rămași învață primele lecții
ale acestui life goes on resemnat
sculptând în lemnul unei cruci vechi
câte o virgulă pentru fiecare copil singur.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

unsplash.com

Într-un alt calendar

O plimbare prin parc
O rătăcire temporară,
O simulare a unui vals
Singur, la miezul nopții
Pe o proprietate privată,
Două repetiții săptămânale,
Singurele bucurii din ecuația rutinei.
În teatrul de război al pretențiilor discutabile
Altarul nu mai așteaptă mirese,
Cerul încă mai caută păsări
Pentru lecții de zbor
Iar Dumnezeu exersează un zâmbet
Pe chipul înlăcrimat al unui clown.
Într-un alt calendar 
Sper ca intențiile și privirile mele
Să se nască în ziua a șaptea.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

Walking in the Park - Sorina Ionescu

...se năpustesc tăcute

...ca niște sălbăticiuni hămesite
biciuind cerurile și duminicile din calendare.
Toate gloanțele atacă silențios
ca un gând de uneltire,
ca o spaimă încolțind o privire de copil.
Nici acelea nu sunt artificii, 
doar flori de foc tatuând cerul,
anunțând o nouă moarte nerevendicată.
Nașterile se amână!
Lângă un copac ars un ursuleț de pluș.
În lipsa mamei, 
un copil desenează pe un zid crăpat
o șenilă ca un gând rătăcit
călcând peste flori.
Săptămâna aceasta, la cinematograf
rulează La Vita e Bella.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

dreamstime.com

În absența umbrelor

Din spatele inimii decupată din arborele
Cunoștinței binelui și răului
Nu apare plângând nicio umbră.
Ca o mantie neagră pe felinarele aprinse
Fiecare petic de noapte își face o falsă reverență
În fața omului
Și se retrage de-a dreapta șarpelui.
În lipsa ei niciun regret.
Niciun om lângă ea pe înguste alei,
Niciun poet care s-o descrie însoțind luna
Rostogolindu-se în Cascada Skogafoss.
În absența umbrelor,
De pe aripile de sticlă mată ale îngerilor 
Toate culorile, ca într-un joc de ștafetă
Fug întinzându-și nuanțele
Pe brațele de lapte ale copiilor,
Pe arbori fără primăvară, pe-altare-n ruină, 
Pe păsări monocrome și poeme despre ea.
Pe ilustratele sepia 

Soldații tineri își iau rămas bun, 

Alergând după un tren
Despre care nu se mai știe nimic.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

facinghistory.org

Prin fumul de Gauloises Blondes

Ieri s-a împlinit o săptămână
De când m-am mutat lângă gară.
Acum sunt vecin cu amintirile tuturor,
Cu secretul tău scris pe scaunul 
Din sala de așteptare,
Martor la maratonul secundelor
Din cadranul cu acul blocat la ora 7,
Un etern deja-vu al despărțirilor matinale.
Anul viitor voi alege Montmartre Mon Amour...
Radiografia ultimului sărut pe cearșaful alb,
Și un gând rătăcit invocând repetitiv 
Teama de singurătate,
Le voi adăuga în albumul 
Cu prima lecție despre sentimente,
Goliciune și zbor, priviri scurte și atingeri prelungi
Prin fumul de Gauloises Blondes.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

thrillist.com

Requiem pentru singura dimineață...

...martoră la întâlnirea cu neliniștea unui dans,
cu tulburarea transformată într-un joc în doi.
Atunci mi-am îngenuncheat toate credințele
în scrumul nopților arse
la granița incertitudinilor,
ca-ntr-un ritual păgân dedicat plăcerilor.
Salomeea, am nevoie de acea dimineață, 
Să reconstruiesc puzzle-ul
căutându-mă piesă cu piesă,
rouă și praf sub tălpile tale.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

Dance, Salome, Dance! - Liudmila Pisliakova

Policromia vârstelor

Vârsta albastră, anii cailor
Împletiți cu așteptarea poeților
De a li se împrumuta aripi spre Helicon.
Anii albi sunt în calendarul mireselor
Și-n tremuratul bărbiei acoperită de mască.
Noaptea, nebunii amestecă toate culorile
Întrebându-se în zori cât verde să pună în iarbă
Și cât roșu în rănile îngerilor.
Mâine, nu voi pleca nicăieri.
Vreau să mă găsească acasă
Când vor veni 
Pentru recensământul păsărilor.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

7-themes.com

Din autobuzul 243

Din autobuzul 243
Copacii de pe marginea drumului
Păreau soldați rigizi 
În marșul orgoliilor.
Niciun arc de triumf
Nicio medalie, fără urmări glorioase
Îi privesc și mă întreb
Unde pătrund rădăcinile
În câte trupuri anesteziate
Și câți vor împrumuta privirile lacome
Din tablourile lui Caravaggio.
Căderea lor de pe soclul de lut
Pe străzile fără epoleți
Pe treptele blocurilor cucerite de nonculori
La parter, lângă temerile psihologului B
Maligna tăcere a mimului M de la 
etajul 1
Clarviziunea orbului astrolog S de la mansardă...
La fiecare semafor, copacii sunt oameni
Care așteaptă să primească dreptul la verde.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

internet

Zâmbetul tău a rămas același...

...au înghețat și iernile-n tablouri
Și-n fotografiile cu noi
La partajul anotimpurilor!
Zâmbetul tău a rămas același,
Ca în jocul umbrelor dansând
Printre gândurile tale ascunse-n viori, 
Deasupra pântecului de unde mâna lui
Îți arată Calea Lactee.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"După această virgulă"

umbre dansând - internet