Peste frumusețile lumii

Toate anotimpurile stau pe aripile timpului viu şi alert
Şi incert este zborul meu spre trupul lui ce naşte secunde
Şi fecunde clipe descântate de zei
Peste cele două scaune aşezate între dorințe mute.

Lângă mine, pe-un scaun, tu încă zâmbeşti cărărilor şi vrei
Sub pleoapele nopții să cânți Paradisul şi încet să bei
Din cupa tăcerii, a plăcerii în care se naşte visul.

Văd că încă nu ai uitat să îmbrățişezi liniştea zorilor
Şi-n armonia culorilor să desenezi plânsul uitat,
Ascuns şi în taină păstrat în buzunarele verii.
Cât timp la pieptul serii vor plânge-mbrățişați salcâmii
Pe scaunele acestea vom fi doar noi
Şi doar sub renăscute ploi ne vom ține de mână
Peste toate frumusețile lumii.

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru
"altHARul lui Cronos"

123rf.com