Powered By Blogger

luni, 13 iunie 2016

Eu nu vând îngeri păzitori

Eu nu vând îngeri păzitori de vis
Ci doar culori în care să îți scalzi ideea,
Femeia desenată din plictis.

Ți-am dat un gri, pentru-nceput,
Demult, când nu găseai o uşă
Încet să te strecori
Şi să vezi zorii
Cum se dezbracă
De a lor cenuşă.
Apoi ți-am oferit un galben
Când am văzut că sorbi iar dimineața
Şi viața vrei s-o-ntinzi
La soare-n luna mai.
"Mai stai!", mi-ai spus,
"Nu-mi da altă culoare,
În alte zări, cuvinte am tot spus
Dar, pentru-acest apus
Am semne de-ntrebare,
E-o altă zare şi un alt nespus!"

Eu nu vând îngeri păzitori de vis
Ci doar culori în care să îți scalzi ideea,
Femeia desenată din plictis.
Şi am decis: să îți mai dau şi-un verde
Iar cel care te vede
Să ştie că eşti viu,
O iederă lungindu-se-ntr-un gol pustiu
Să-ți curgă-n palme seva,
Când nimeni nu te crede!

Eu nu vând îngeri păzitori de vis
Ci doar culori în care să îți scalzi ideea,
Femeia desenată din plictis.
Şi-atunci mi-am zis:
"Nu poți zbura, tu, singur prin cetate
Şi doar din spate, culoarea s-o priveşti
Un roşu îți voi da
Să-l porți pe tâmple-n vis,
Şi-n fiecare noapte să poți îmbrățişa
Femeia desenată cândva, doar din plictis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu