GABRIEL DRAGNEA
Paznic peste înserări mi-e sufletul ce cântă
miercuri, 30 decembrie 2020
Așteptările mele, fulgi de cenușă
›
...și norii aceia se scurgeau lent spre diminețile mocnind în brațele nopții, ca lacrimile și sudoarea pe fruntea inorogului. Sunt prea mulț...
luni, 28 decembrie 2020
Secunde împrăștiate
›
În această dimineață ceasul ruginit de pe noptiera prea veche îmi împărtășea din secundele lui auzindu-le zbătându-se ca o inimă bolnavă din...
miercuri, 23 decembrie 2020
Nu sunt singur
›
Când a deschis ochii era întins pe alge și privea cerul la apus ca o poartă închisă. Un clovn înlăcrimat alerga fără nicio grimasă, ...
luni, 21 decembrie 2020
„Mă mai cunoașteți cumva?”
›
Fie că vorbim despre civilizații sau cărți, despre orașe sau melodii, chipuri, cetăți sau fluturi putem remarca, nu foarte ...
duminică, 22 noiembrie 2020
O veche aromă: cartea la nisip
›
S-a tot discutat în ultimii ani despre soarta cărților tipărite și, mulți dintre cei intervievați au considerat că ele ...
miercuri, 18 noiembrie 2020
„Despre oameni și ziduri” în valea Bolintinului sau manifest pentru recuperarea identitară a Sudului
›
Când am încheiat anul cultural 2019, ne propusesem ca anul care urmează, acest 2020 bolnav pe care îl traversăm cu toții, s...
‹
›
Pagina de pornire
Afișați versiunea pentru web
