Powered By Blogger

marți, 31 martie 2015

Dialog cu poetul

Pentru că astăzi poetul Nichita Stănescu, cel care a schițat într-un mod cu totul inedit "Sensul iubirii", ar fi împlinit 82 de ani, vă ofer spre lectură un poem dedicat acestuia, scris în perioada adolescenței mele.

Nichita și autograful bunului său prieten, Adam Puslojic
Dialog cu poetul
(dedicată poetului Nichita Stănescu)

Nichita, iubești omul?
- Nu doar omul, iubesc animalul,
iubesc punctualitatea fiarei...
omul pe care îl întâlnim în vise
îl desenez și îi vorbesc în poeme.
- Și ce mai iubești la omul-fiară?
- Osul plângându-mă în taină
cu regretul că și eu voi pierde nemurirea
pe aceleași cărări intersectate cu secunda
care ne ascunde printre amintiri.
- Te iubești, Niki?
- Mă iubesc atunci când mă scriu și rescriu,
îmi iubesc ochiul care colecționează priviri
în orbita cerului scobită,
iubesc fecioara dinlăuntrul meu,
ființa mea atipic reclădită.
Iubesc și ochiul care nu-i
ce măsoară pasul care nu-i,
iubesc ființa care aparține nimănui.